Caravan Makeover: The Reconstruction Process

  English      Română

When Albert was three weeks old, we bought a caravan from '89 with which we would travel far and wide in the next period, having the experience from the past two summers when we took our car through Europe (in the first summer we did a longer Eurotrip, first to the South and then to Romania, and the second summer we spent in Sweden and Norway). We really liked the holiday energy that this way of traveling gave us as well as the idea of ​​relaxing in new places, without too much planning and especially without the need to do the everyday things, we always have to do around home. So we decided to upgrade and get a vehicle in which we could move more easily, literally speaking. Last summer, when I was eight months pregnant, sleeping in the car was quite special, given the fact that there were no more than 40 centimeters between the mattress and the ceiling and the movement from one side to the other did not work much during night time.

The intention was set and it wasn't long before the dream caravan appeared. The plan was to buy it in the fall in order to have time to think about how we want to use it, and then start the renovation process in the summer, when the heat comes and we can work outside more easily. Since we like interior design and building projects, we found this veteran car that fits our needs and showed signs that it could be used for a few more years, with the only mention that its maximum speed is 80 km / h, which doesn't bother us at all (it's a holiday so we're practically in no hurry anywhere).

Well, the long-awaited summer heat has come to Sweden and we've started the renovations. The initial plan was to clean what was already there, to paint the furniture in a slightly brighter color and to change the gas system with an electrical one, plus to do the necessary mechanical checks. Obviously, as we can’t count our chickens before they are hatched, when we started to take down the furniture so that we could paint it, we saw that in fact the walls need major repairing, being many areas where water came in and the cardboard under the wallpaper became mouldy. Initially we said that we only repair the problem areas, after which we realised that the mould has reached the wooden structure and that even the floor had holes in it, so the smartest move would be to take down all the walls and to re-build them from scratch, to make sure we get rid of mould. And why not, if we emptied it completely, why not rethink the furniture arrangement and build something that suits our needs?

And that's how, after several rounds of work, got to empty it practically completely, and to undo it to the outer shell in order to be able to start the actual construction from zero. At some point, after we took the work more seriously, we tried to start the engine to make sure that it still makes sense to continue the process, given that it had been unmoved over the winter. The good news is that the caravan runs smoothly. Now, the next steps include to reassemble the puzzle, building the structure of the walls and insulation, placing back the windows, doors, parquet and paneling, and then building everything related to the interior, furniture, installations and other details.

About the working process, it was a bit more complicated until we realised how it actually works. As can be seen in the text so far, I have been writing the plural form of the verbs ("we do", "we renovate", "we modify," we build "), although in reality Philippe is the only one who deals with the renovation part. It's the first time I don't actively participate in the work process, because my first role is to be the mom, and then to be the part time consultant, designer, moral support and shopping partner for materials. This is actually the great revelation of the summer, that the work dynamics have changed and that we have to adapt to the new realities. Indeed, the process takes much longer, but the most important thing we try to prioritise is our peace of mind, and to take care of our daily routines. It's different from the workaholism we were used to, but I think that's exactly the lesson we needed to learn, which is to do a kind of healthier job.

And when we get to enjoy the new caravan set up ready to travel, it will be even more beautiful. Until we get there, we thank all the dear people around us who supported and helped us along the way, and continue to do so.

Când Albert avea trei săptămâni am cumpărat o caravană din ‘89 cu care să ne plimbăm în lung și-n lat în următoarea perioadă, asta după ce două veri la rând am plecat cu mașinuța prin Europa (în prima vară am făcut un Eurotrip ceva mai lung, intâi spre Sud ca mai apoi să ne îndreptăm spre România, iar pe cea de a doua vară am petrecut-o în Suedia și Norvegia). Ne-a plăcut tare mult energia de vacanța pe care ne-a dat-o felul ăsta de a călători și ideea de a ne relaxa în locuri noi, fără prea multe planificări și mai ales fără să fie nevoie să facem lucrurile de zi cu zi pe care le avem mai tot timpul de făcut prin jurul casei. Așa că ne-am propus să ne facem un upgrade și să ne luam o mașină în care să putem să ne mișcăm mai ușor, la propriu. Vara trecută, gravidă fiind în opt luni, a fost destul de special dormitul în mașină dat fiind faptul că nu aveam mai mult de 40 de centimetri între saltea și tavan și nu prea îmi ieșea rotația de pe o laterală pe cealaltă în timpul nopții.

Intenția a fost pusă și uite că nu peste mult timp a apărut și caravana mult visată. Planul a fost să luam ceva în toamnă pentru a avea timp să ne gândim cum vrem să o folosim, iar mai apoi să începem modificarile și renovările atunci când vine caldura și putem lucra mai ușor afară. Având în vedere că ne plac proiectele de reamenajare și construcție, am găsit mașinuța asta veterană care se încadrează în parametrii nostri și care dă semne că mai poate fi folosită încă câțiva ani, cu singura mențiune că viteza ei maximă e de 80 km/h, ceea ce nu ne deranjează deloc (e vacanța așă că practic nu ne grăbim nicăieri).

Ei bine, uite că a venit și mult așteptata caldură de vară în Suedia iar noi ne-am apucat de renovări. Planul inițial era să curățăm ce există, să vopsim mobilierul din interior într-o culoare ceva mai luminoasă și să schimbăm instalația pe gaz cu una electrică, plus să-i facem verificările mecanice de rigoare. Evident, cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, când am început să dăm jos mobilierul ca să-l putem vopsit am văzut că de fapt pereții au nevoie de îngrijiri majore, fiind multe zone în care a apucat să intre apa și atunci cartonul de sub tapet a făcut mucegai. Inițial am zis că refacem doar zonele cu probleme, după care ne-am dat seama că mucegaiul a ajuns până la structura de lemn și că inclusiv în podea există găuri, și că cea mai deșteaptă mișcare ar fi să dăm toți pereții jos și să-i refacem de la zero ca să fim siguri că scăpăm de mucegai. Și de ce nu, dacă tot o golim de tot, nu mai bine restructurăm și mobilierul și facem ceva care să fie pe nevoile noastre?

Și uite așa am ajuns după mai multe reprize de lucru la ea, să o golim practic cu totul, și să o desfacem până la tabla de exterior pentru a putea începe construcția propriu-zisă de la zero. La un momentdat, după ce ne-am apucat mai serios de treabă, am încercat să pornim și motorul ca să ne asigurăm că are totuși rost să continuăm procesul, dat fiind că stătuse în acceași poziție peste iarnă. Partea bună e că mașinuța merge fără probleme. Acum următorii pași sunt să reasamblăm puzzelul, cu structura pereților și izolație, ferestre, uși, parchet și lambriu, iar pe urmă tot ce ține de interior, mobilier, instalații și alte detalii.

Cât despre procesul de lucru, a fost ceva mai complex până când ne-am dat seama de cum funcționează el de fapt. După cum se vede și în textul de până acum, am tot scris verbele la plural (“facem”, “renovăm”, “modificăm, “construim”), deși în realitate Philippe e singurul care se ocupă de partea cu renovarea. E prima oară când nu particip activ în procesul de lucru, pentru că primul meu rol e de mama, iar pe urmă consultant, designer, suport moral și partener de cumpărat materiale. Asta e de fapt marea revelație a verii, că dinamica de lucru s-a schimbat și că trebuie să ne adaptăm la noile realități. Într-adevăr procesul durează mult mai mult dar cel mai important lucru pe care încercăm să-l prioritizăm e liniștea noastră, și să ne ocupăm și de rutinele de zi cu zi. E diferit de workaholismul cu care eram obișnuiți, dar cred că tocmai asta e lecția pe care trebuie să o învățăm, și anume un fel de muncă mai sănătoasă.

Iar când vom ajunge să ne bucurăm de caravana pusă pe picioare (roți) și gata de călătorie, o să fie cu atât mai frumos. Până atunci le mulțumim tuturor oamenilor dragi din jurul nostru care ne-au susținut și ajutat pe parcus, și o fac în continuare.