Two Years Later: We Are Still Here
English
Română
I haven't updated our blog for a long time, but the idea was constantly running through my head. I had many attempts to write, and I also knew exactly about what, some good drafts have already been collected (only in my head), but most likely their time hasn’t come yet. I think this is already the fourth time I've written this article with the intention to get connected again, but somehow the other versions disappeared somewhere in the electronic ecosystem, without a trace. And I completely understand, based on how long they had to wait in there, that they chose to find another place. I wouldn't have waited either if I were them. Part of our stories not being shared online is exactly that; in the last few years, a lot has happened very, very fast, and it seems that the more it happened, the more overwhelmed I felt. And even if every moment in our life came with a lot of inspiration for stories worth sharing, if I couldn't find the necessary time to get it out on "the line" straight away, later on I would had no energy left to do so because there were a lot of new moments coming in, just as beautiful and as important, and with just as little time left for "post production". But today, version 4.0 of this article for re-connection is proudly seeing the light of the internet.
Two and a half years have passed since the “most recent" article has been published, and during all this time we have often asked ourselves whether it makes sense to continue to finance the website, or to give it up, since we no longer have been using it actively. But every time this discussion came up, we realised that even though we haven't published in a while, every time we talked to someone about our past projects, the easiest thing to do was to go on TheStrineholms.com and show them our stories more closely. So, our website was actually fulfilling the purpose for which it has been created, to be an online story album of our life. It felt very clear in my soul that one day I would return to fill in our saga, and thank God for having plenty of inspiration that would fuel those stories.
As I said, many articles have been written in my head during these years, and just as many comfortably stayed there, partly because their time hasn't come yet, but most likely because life needed us more than at any other time, to give birth (both metaphorically and in the most natural sense of the word) and to support its wonders. And to live in the present moment with everything that surround us. In short, the reasons why we haven't been present online are as follows: our second pregnancy, the reality of the pandemic in the student dorm, the birth of Maja, adapting to the new family constellation, starting jobs (Philippe as an R&D Electronic Design Engineer, and me as a PhD student in Innovation and Design), moving (across the street) and adjusting to the new home (a tiny apartment from the 60s), renovating it piece by piece (and trust me, there have been quite a few pieces, from floor to ceiling, all done by the two of us, mostly Philippe), two-month trip to Europe in our minivan ... and all of this while continuously supporting life and its development, setting the intention for us to grow up with a healthy body, mind and soul.
There have been some wonderful moments, other that were really tough, some lacked energy and some were effervescent and full of it. New moments are still happening at the same pace, but now both we and the kids have grown up a bit more, and the routines have started to settle down, or at least we are a bit more aware when and how to apply them, constantly adapting to the new needs. So I am now writing the 4.0 version of this article for re-connecting, intending that more stories will find their way in here, gently, following their rhythm and our own one.
The initial stories will be related to the apartment renovation process and my passion for creating spaces that inspire and support the people living in them. Then there will follow stories from our travelings as a family of four, with our blue minivan that patiently contains all of us in its 4.3 square meters. And surely there will be new ones worth sharing. The list is open but when and how it will happen, we will find out together. ☀️
Nu m-am mai apropiat de mult timp de blogul nostru, și-mi rulează constant ideea asta în cap. Mi-am propus de mai multe ori să scriu, știind exact și despre ce, s-au adunat și câteva drafturi bune (doar în cap), cel mai probabil ne fiind momentul lor. Cred că deja e a patra oară când scriu articolul ăsta de re-conectare. Cumva, celelalte versiuni s-au evaporat undeva în ecosistemul electronic fără să lase vreo urmă. Și le și cred pe cuvânt la câte de mult a trebuit să aștepte, că au ales să-și găsească de trebuiță în altă parte. Nici eu n-aș fi așteptat în locul lor. Parte din absența poveștilor împărtășite online exact asta e. În ultimii ani s-au întâmplat foarte multe, foarte repede, și parcă cu cât se întâmplau, cu atât mă simțeam mai măgulită să scriu. Și chiar dacă fiecare moment venea cu multă inspirație la pachet, dacă nu găseam timpul necesar să-l ajut iasă “on the line” chiar atunci, mai târziu nu se mai găsea energie că deja veneau grămadă altele noi, la fel de frumoase, la fel de importante, și cu la fel de puțin timp rămas pentru “post producție”. Dar iata că versiunea 4.0 a acestui gând vede azi lumina internetului.
Au trecut doi ani jumate de la cel mai “recent” articol, iar în tot timpul ăsta ne-am pus de multe ori întrebarea dacă are rost să mai finanțăm site-ul, sau să renunțăm la el, dacă nu-l mai foloseam activ. Dar de fiecare data când apărea discuția asta, ne dădeam seama că deși nu am mai publicat în ultima perioadă, cu fiecare ocazie în care povesteam cu cineva despre proiectele noastre, cel mai la îndemâna ne era să intram pe TheStrineholms.com și să le arătăm poveștile noastre mai îndeaproape. Deci site-ul nostru chiar își atingea obiectivul pentru care a fost creat, și anume să fie un album cu povești din viață noastră, online și ușor accesibil. Sufletului meu i-a fost foarte clar că într-o zi mă voi întoarce la completa seria de povești, și slavă Domnului că la capitolul inspirație avem din plin.
Cum ziceam, multe articole s-au scris în cap în anii ăștia, și tot la fel de multe au și rămas acolo, parțial pentru că nu era momentul lor, dar cel mai probabil pentru că viața avea mai mare nevoie de noi să dăm naștere (atât metaforic cât și în cel mai natural sens al cuvântului) și să susținem minunățiile ei. Și să trăi în prezent cu ele. Pe scurt, motivele absenței noastre din online sunt, carevasăzică deci, următoarele: a doua sarcină, realitatea pandemiei în cămăruța de studenți, nașterea Majei, adaptare la noua constelație de familie, începerea joburilor (Philippe drept R&D Electronic Design Engineer, iar eu ca și doctorand in Inovație și Design), mutarea de la căsuța de studenți, adaptarea la noua căsuță (un apartament micuț din anii ’60 de peste drum), renovarea lui bucățică cu bucățică (și au fost multe bucățele, de la podea până la tavan, totul de către noi doi, mostly Philippe), călătoria de două luni în Europa cu dubița … și susținerea continuă a vieții, și a evoluției ei, cu intenția de a crește cu toții sănătoși în minte, corp și suflet.
Unele au fost minunate, altele mai grele, unele fără pic de energie iar altele efervescente și pline de viață. Au fost și încă sunt în același ritm, dar acum și noi și copiii am mai crescut, rutinele s-au mai așezat (sau măcar am mai învățat puțin despre când și cum să le așezăm și adaptăm, conștient) așa că scriu acum versiunea 4.0 a gândului de re-conectare, cu intenția ca poveștile să ajungă aici în ritmul lor și-al nostru, cu blândețe.
Primele poveștile vor fi legate de renovarea apartamentul și pasiunea mea pentru crearea de spații care inspiră și împlinesc nevoile oamenilor. Apoi vor mai fi povești cu experiențe noastre din călătoriile în noua formulă de patru, cu dubița albastră care ne susține pe toți cu răbdare, în cei 4,3 mp ai ei. Și cu siguranță se vor mai găsi și altele numai bune de împărtășit. Lista e deschisă, dar când și cum se va întâmpla, vom descoperii împreună. ☀️
I haven't updated our blog for a long time, but the idea was constantly running through my head. I had many attempts to write, and I also knew exactly about what, some good drafts have already been collected (only in my head), but most likely their time hasn’t come yet. I think this is already the fourth time I've written this article with the intention to get connected again, but somehow the other versions disappeared somewhere in the electronic ecosystem, without a trace. And I completely understand, based on how long they had to wait in there, that they chose to find another place. I wouldn't have waited either if I were them. Part of our stories not being shared online is exactly that; in the last few years, a lot has happened very, very fast, and it seems that the more it happened, the more overwhelmed I felt. And even if every moment in our life came with a lot of inspiration for stories worth sharing, if I couldn't find the necessary time to get it out on "the line" straight away, later on I would had no energy left to do so because there were a lot of new moments coming in, just as beautiful and as important, and with just as little time left for "post production". But today, version 4.0 of this article for re-connection is proudly seeing the light of the internet.
Two and a half years have passed since the “most recent" article has been published, and during all this time we have often asked ourselves whether it makes sense to continue to finance the website, or to give it up, since we no longer have been using it actively. But every time this discussion came up, we realised that even though we haven't published in a while, every time we talked to someone about our past projects, the easiest thing to do was to go on TheStrineholms.com and show them our stories more closely. So, our website was actually fulfilling the purpose for which it has been created, to be an online story album of our life. It felt very clear in my soul that one day I would return to fill in our saga, and thank God for having plenty of inspiration that would fuel those stories.
As I said, many articles have been written in my head during these years, and just as many comfortably stayed there, partly because their time hasn't come yet, but most likely because life needed us more than at any other time, to give birth (both metaphorically and in the most natural sense of the word) and to support its wonders. And to live in the present moment with everything that surround us. In short, the reasons why we haven't been present online are as follows: our second pregnancy, the reality of the pandemic in the student dorm, the birth of Maja, adapting to the new family constellation, starting jobs (Philippe as an R&D Electronic Design Engineer, and me as a PhD student in Innovation and Design), moving (across the street) and adjusting to the new home (a tiny apartment from the 60s), renovating it piece by piece (and trust me, there have been quite a few pieces, from floor to ceiling, all done by the two of us, mostly Philippe), two-month trip to Europe in our minivan ... and all of this while continuously supporting life and its development, setting the intention for us to grow up with a healthy body, mind and soul.
There have been some wonderful moments, other that were really tough, some lacked energy and some were effervescent and full of it. New moments are still happening at the same pace, but now both we and the kids have grown up a bit more, and the routines have started to settle down, or at least we are a bit more aware when and how to apply them, constantly adapting to the new needs. So I am now writing the 4.0 version of this article for re-connecting, intending that more stories will find their way in here, gently, following their rhythm and our own one.
The initial stories will be related to the apartment renovation process and my passion for creating spaces that inspire and support the people living in them. Then there will follow stories from our travelings as a family of four, with our blue minivan that patiently contains all of us in its 4.3 square meters. And surely there will be new ones worth sharing. The list is open but when and how it will happen, we will find out together. ☀️
Nu m-am mai apropiat de mult timp de blogul nostru, și-mi rulează constant ideea asta în cap. Mi-am propus de mai multe ori să scriu, știind exact și despre ce, s-au adunat și câteva drafturi bune (doar în cap), cel mai probabil ne fiind momentul lor. Cred că deja e a patra oară când scriu articolul ăsta de re-conectare. Cumva, celelalte versiuni s-au evaporat undeva în ecosistemul electronic fără să lase vreo urmă. Și le și cred pe cuvânt la câte de mult a trebuit să aștepte, că au ales să-și găsească de trebuiță în altă parte. Nici eu n-aș fi așteptat în locul lor. Parte din absența poveștilor împărtășite online exact asta e. În ultimii ani s-au întâmplat foarte multe, foarte repede, și parcă cu cât se întâmplau, cu atât mă simțeam mai măgulită să scriu. Și chiar dacă fiecare moment venea cu multă inspirație la pachet, dacă nu găseam timpul necesar să-l ajut iasă “on the line” chiar atunci, mai târziu nu se mai găsea energie că deja veneau grămadă altele noi, la fel de frumoase, la fel de importante, și cu la fel de puțin timp rămas pentru “post producție”. Dar iata că versiunea 4.0 a acestui gând vede azi lumina internetului.
Au trecut doi ani jumate de la cel mai “recent” articol, iar în tot timpul ăsta ne-am pus de multe ori întrebarea dacă are rost să mai finanțăm site-ul, sau să renunțăm la el, dacă nu-l mai foloseam activ. Dar de fiecare data când apărea discuția asta, ne dădeam seama că deși nu am mai publicat în ultima perioadă, cu fiecare ocazie în care povesteam cu cineva despre proiectele noastre, cel mai la îndemâna ne era să intram pe TheStrineholms.com și să le arătăm poveștile noastre mai îndeaproape. Deci site-ul nostru chiar își atingea obiectivul pentru care a fost creat, și anume să fie un album cu povești din viață noastră, online și ușor accesibil. Sufletului meu i-a fost foarte clar că într-o zi mă voi întoarce la completa seria de povești, și slavă Domnului că la capitolul inspirație avem din plin.
Cum ziceam, multe articole s-au scris în cap în anii ăștia, și tot la fel de multe au și rămas acolo, parțial pentru că nu era momentul lor, dar cel mai probabil pentru că viața avea mai mare nevoie de noi să dăm naștere (atât metaforic cât și în cel mai natural sens al cuvântului) și să susținem minunățiile ei. Și să trăi în prezent cu ele. Pe scurt, motivele absenței noastre din online sunt, carevasăzică deci, următoarele: a doua sarcină, realitatea pandemiei în cămăruța de studenți, nașterea Majei, adaptare la noua constelație de familie, începerea joburilor (Philippe drept R&D Electronic Design Engineer, iar eu ca și doctorand in Inovație și Design), mutarea de la căsuța de studenți, adaptarea la noua căsuță (un apartament micuț din anii ’60 de peste drum), renovarea lui bucățică cu bucățică (și au fost multe bucățele, de la podea până la tavan, totul de către noi doi, mostly Philippe), călătoria de două luni în Europa cu dubița … și susținerea continuă a vieții, și a evoluției ei, cu intenția de a crește cu toții sănătoși în minte, corp și suflet.
Unele au fost minunate, altele mai grele, unele fără pic de energie iar altele efervescente și pline de viață. Au fost și încă sunt în același ritm, dar acum și noi și copiii am mai crescut, rutinele s-au mai așezat (sau măcar am mai învățat puțin despre când și cum să le așezăm și adaptăm, conștient) așa că scriu acum versiunea 4.0 a gândului de re-conectare, cu intenția ca poveștile să ajungă aici în ritmul lor și-al nostru, cu blândețe.
Primele poveștile vor fi legate de renovarea apartamentul și pasiunea mea pentru crearea de spații care inspiră și împlinesc nevoile oamenilor. Apoi vor mai fi povești cu experiențe noastre din călătoriile în noua formulă de patru, cu dubița albastră care ne susține pe toți cu răbdare, în cei 4,3 mp ai ei. Și cu siguranță se vor mai găsi și altele numai bune de împărtășit. Lista e deschisă, dar când și cum se va întâmpla, vom descoperii împreună. ☀️
