Round Trip To Laponia

  English      Română

In June I wrote a post about the process of completely rebuilding the caravan we bought when Albert was three weeks old. Well, we recently celebrated his first birthday, and with that we made the decision that it’s time to end the investment of time, energy and money into this caravan, which has found other owners, eager to create their perfect house on wheels.

Why did we decide to do this? On one hand because the process had become much more complex once we started to make the research about what it means to build a sustainable space that would primarily help create a healthy environment for us, and on the other hand because it wasn’t practically the perfect time now and we ended up spending all summer just working on this project, without any immediate results and without actually enjoying the vacation of our dreams.

After spending so much time working, we still wanted the summer not to pass us by without taking a vacation, so on the last day of August we spontaneously decided to rent a caravan and travel towards the northern regions of Sweden. We were lucky that our spontaneity was supported by the caravan owners who were available to rent it to us right from that day, so after a little work done packaging our luggage, with mostly everything we needed for a week, in the evening we were already sleeping in the caravan a couple of kilometers from home. We didn't have a set route from the beginning but we had a few points that we wanted to reach. Plus, we started rather from the concept of "discovery emotion", because although we had the experience of traveling and living in the car, we had no idea how it will be like this time with the caravan, and especially how it will look like traveling in three, with our one year old toddler.

To our surprise, things went really smooth, so to say. And maybe that happened because we didn't have very high expectations, because we had a flexible mindset and because this time our mobile home really had everything we needed to travel in complete comfort. Thus, over the course of a week and about 2500 kilometers, we have been able to see:

• The copper mine in Falun , famous for the red pigment with which most houses in Sweden are painted. We were able to visit it from the outside, but not from the inside because they have an age limit for guests of over 3 years old, for safety reasons to be able to evacuate the space on their own. We kept it in mind and added to our list for later trips;

• Skulle Skogen National Park, an UNESCO objective, where we also celebrated our first hike with Albert on the back, practically climbing to the top of the mountain, with a fantastic view over the High Coast of Sweden (Höga Kusten);

• Luleå, the town where we paid a surprise visit to Philippe's sister, walked through the harbours and shared impressions of what it means to live in the North throughout all seasons (we especially learned tips and tricks on how to thrive during the winter months with only 3 hours of light per day);

• The Tree House Hotel, where we are not so sure if we were allowed to enter but we were glad to take some photos and enjoyed the cabins, finding in them sources of inspiration for future construction and design projects;

• Northeeeennn Lightttsssss! After 4 years of living in Sweden and several attempts, we managed to see them on one of the nights we were driving, after Albert had fallen asleep. It was very nice to feel on your own what it's like to see waves of green lights on the sky, but also to look for them constantly because one can basically observe them for only a few seconds;

• Jokkmokk and Ajtte Swedish Mountain and Sami Museum, the indigenous population of northern Scandinavia, which are is still following reindeers and trying to maintain their traditions as unaltered as possible by modern society. The museum was very nice and Albert had a great time playing with all their props. We also left with a salmon toy as a souvenir, which of course we named after the city;

• Sarek National Park, where the Kungs Leden mountain trail passes, famous for its relief here in Sweden. We only reached the base of the mountain because it was quite late and we had to cover 17 kilometers to the next point, which was quite a lot for the first time hiking with Albert. We enjoyed the scenery and we added another place to visit in the future on our list, hopefully when we will be a little bit better prepared for the expedition. And no, not the fact that we read on the information boards that this is the hardest part of the Kungs Leden trail (which is over 400 kilometers long), that here you can meet reindeer herds are still raised by Sami, and a wide variety of other large or small wild animals, were the real reasons we decided it wasn't the right time to set off that afternoon;

• Örnsköldsvik, where our main attraction was the outlet of Fjällräven, a Swedish outdoor clothing brand that offers sustainable and durable products;

• The Baltic Sea, where we spent one night and where we enjoyed the scenery, experiencing the wind conditions of the High Coast;

• Färnebofjärden National Park, famous for its diversity of bird species found here. We walked a little through it, rinsed our eyes in its running water and had lunch in nature. And where we will return soon to climb one of its observation towers that we discovered on the map only when we got home. What's great is that the park is quite close to our home so we can easily get there by car;

• Bonus, many playgrounds along the route and local natural landscapes.

To sum it up, things worked out really well with Albert, considering that we tried as much as possible to have a driving round a day when it was time for his sleep, plus a round in the evening after we were all getting ready for sleep. During the night time we tried to drive for an hour or two, depending on how tired we were, where we wanted to be the next day or depending on the weather conditions. When we’re deciding its time to stop for the night, we were all ready to fall asleep and sleeping so deep until next morning, without too many awakenings during the night. The park4night app helped us a lot to find great places to spend the night, showing us the locations found by other users, with pictures, descriptions but also comments of those who got there, so we could better understand how updated the post was. Otherwise, northern Sweden feels quite deserted but it made us think more about the comfort on our daily basis and the fact that we have at hand everything we need. In the north things are a little different, and we were a little surprised to find out that in one of the towns there is only one pharmacy and if you happen to not find what you are looking for (we can say for example a bold head pair of scissors for cutting baby nails), you can try to search at the nearest pharmacy which is, guess what, 90 kilometers away. We didn't search anymore, we waited until we returned to "our urban agglomeration".

In Iunie povesteam despre procesul nostru de refacere totală a caravanei cumpărate pe când Albert avea trei săptămâni. Ei bine, am sărbătorit de curând prima lui aniversare, și odată cu asta am făcut și pasul de a pune punct investiției de energie, timp și bani în proiectul caravanei, care și-a găsit alți proprietari, dornici să-și creeze căsuța perfectă pe roți așa cum vor.

De ce am decis să facem asta? Pe de o parte pentru că procesul devenise mult mai complex odată ce ne documentam despre ce înseamnă să construiește un spațiu sustenabil care să ajute în primul rând la crearea unui mediu sănătos, iar pe de altă parte pentru că practic nu era momentul ei acum și ajungeam să ne petrecem toată vara doar muncind la ea fără vreun rezultat imediat și fără să ne bucurăm de fapt de vacanța visată.

După ce am petrecut atâta timp cu ea, am vrut totuși să nu treacă vara pe lângă noi fără să ne fi făcut damblaua așa că în ultima zi din august ne-am hotărât spontan să închiriem o caravană și să plecăm cu ea spre nordul Suediei. Am avut noroc ca spontaneitatea noastră să fie susținută de proprietarii caravanei care au fost disponibili să ne-o închirieze chiar din ziua respectivă, deci după un mic hei-rupismul am strâns toate bagajele, cu cățel și purcel cu tot, seara deja dormeam în caravană la câțiva zeci de kilometri de casă. N-am avut un traseu stabilit de la început dar am avut câteva puncte pe care ni le-am dorit să le atingem. Plus că am pornit mai degrabă de la conceptul de “emoția descoperiri”, pentru că deși mai avusesem experiența călătoritului cu mașina, nu știam cum o să fie de data asta cu caravana, și mai ales cum o să arate călătoritul în trei, cu toddlerul nostru de un an.

Spre surprinderea noastră lucrurile chiar au mers ca unse, cum s-ar zice. Și poate că s-a întâmplat asta și pentru că nu am avut prea mari așteptări, pentru că ne-am păstrat flexibilitatea și pentru că de data asta căsuța noastră mobilă chiar avea toate cele necesare ca să putem călători în confort deplin. Într-o săptămână și aproximativ 2500km parcurși am ajuns să vedem:

• Mina de cupru din orașul Falun, faimoasa pentru pigmentul roșu cu care sunt vopsite majoritatea caselor din Suedia. Am putut să o vizităm din exterior, dar nu și din interior pentru că aveau limită de vârstă de peste 3 ani pentru a putea evacua spațiul în siguranță. Am păstrat-o ca obiectiv pentru mai târziu;

• Parcul național Skulle Skogen, obiectiv UNESCO, unde am inaugurat și primul traseu cu Albert în spate, urcând practic în vârf de munte, cu un view fantastic deasupra coastei înalte a Suediei (Höga Kusten);

• Orașul Luleå, unde am făcut o vizită surpriză surorii lui Philippe, ne-am plimbat prin porturi și am împărțit impresii despre ce înseamnă să locuiești în Nord de-a lungul tuturor anotimpurilor (în special am aflat tips and tricks de cum să reziști în lunile de iarnă cu 3 ore de lumină pe zi);

• Hotelul Căsuțelor în Copaci, unde nu suntem siguri dacă aveam voie de intram dar pe care le-am fotografiat cu mare drag și le-am primit ca sursă de inspiratie pentru viitoare proiecte de constructii și design;

• Aurooooraaaa boreaaaalăăăă! După 4 ani de locuit în Suedia și mai multe încercări de a o descoperi, am reușit să o vedem într-una din serile în care conduceam, după ce Albert adormise. A fost un sentiment tare plăcut să simțim pe propria piele cum e să vezi valurile de lumini verzi pe cer, dar și să le căutăm constant pentru că practic le puteai observa doar câteva secunde;

• Orașul Jokkmokk și muzeul Samilor, civilizația indigenă din nordul Scandinaviei, care încă mai crește renuți și încearcă să-și păstreze tradițiile cât mai mult nealterate de societatea modernă. Muzeul a fost tare drăguț iar Albert s-a distrat de minune cu toate obiectelele lor de recuzită. Am și plecat cu un somon drept suvenir de acolo, numit bineînțeles după numele orașului (“Yucmuc”);

• Parcul național Sarek, pe unde trece traseul montan Kungs Leden, faimos pentru relieful lui aici în Suedia. Am ajuns doar la baza muntelui pentru că era destul de târziu iar până la următorul punct trebuia să parcurgem 17 kilometri, ceea ce era destul de mult totuși pentru prima dată cu Albert. Ne-am bucurat de peisaje și ne-am mai notat încă un obiectiv de vizitat pe viitor, când o să fim ceva mai bine pregătiți de expediție. Și nu, nu faptul că am citit pe panourile informative că e cea mai grea bucată din Kungs Leden (care are o lungime de peste 400 kilometri) și că aici te poți întâlni cu turmele de reni crescuți încă de Sami, plus o largă varietate de animale dintre cele mari și mici, au reprezentat adevăratul motiv pentru care am decis că nu era chiar momentul să pornim la drum în după-amiaza aia;

• Orașul Örnsköldsvik, unde principalul nostru punct de atracție a fost outletul celor de la Fjällräven, un brand de haine outdoor suedez care propune produse sustenabile și de durată;

• Marea baltică, unde am înoptat într-una din seri și unde ne-am bucurat de peisaj, chiar și cu vânt din plin;

• Parcul național Färnebofjärden, faimos pentru diversitatea de specii de păsări care se găsește aici. Ne-am plimbat puțin prin el, ne-am clătit ochii în apa lui curgătoare și am luat prânzul în natură. Iar aici urmează să revenim mai curând ca să urcăm într-unul din turnurile lui de observație pe care l-am descoperit pe hartă abia când am ajuns acasă. Ce e minunat e faptul că parcul este destul de aproape de casă deci putem ajunge lejer aici și cu mașinuța;

• Bonus, mai multe locuri de joacă de pe traseu și peisaje naturale locale.

Așadar, lucrurile au funcționat tare bine cu Albert, având în vedere că am încercat pe cât posibil să avem o tură de mers pe zi când venea vremea somnului lui, plus o tură pe seară după ce ne pregăteam cu toții de somn, unde încercam să mergem o oră două, în funcție de cum ne simțeam, unde voiam să ajunge a doua zi și cum era vremea. Când opream, deja toată lumea adormea buștean până dimineața, fără prea mari treziri pe parcursul nopții. Ne-a ajutat foarte mult să găsim locuri faine de înoptat aplicația park4night care îtî arată locații găsite de alți utilizatori, cu poze, descrieri dar și comentarii ale celor care au ajuns acolo, ca să-ți poți da seama cât de actuală mai e postarea. Altfel, nordul Suediei se simte destul de pustiu dar ne-a făcut să ne gândim mai mult la comoditatea traiului nostru de zi cu zi și la faptul că orice lucuru de care avem nevoie, îl avem la îndemână. În nord lucrurile stau puțin diferit, și am fost puțin surprinsi să aflăm că într-unul dintre orașe există o singură farmacie iar dacă se întâmplă să nu găsești ce cauți (putem spune de exemplu o forfecuță de taiat unghiile bebelușilor), poți încerca să cauți la cea mai apropiată farmacie care se află la, ghici ce, 90 kilometri distanță. N-am mai cautat, am așteptat până ne-am întors la “aglomerația noastră urbană”.